Constantin Brâncuşi este cel mai scump artist licitat în 2018

La Jeune fille sophistiquée (Nancy Cunard)/ Tânără sofisticată (Nancy Cunard)” (foto sus), o lucrare unică din bronz lustruit, realizată de Constantin Brâncuşi la Paris, în 1932, reprezintă cea mai scumpă adjudecare a unei sculpturi anul acesta, conducând un top dominat de lucrări de Alberto Giacometti, potrivit Artprice.

Cele mai bune adjudecări ale anului recompensează în primul rând artiştii francezi ai secolului al XX-lea: Giacometti obţine cinci noi rezultate, fiecare cu peste 10 milioane de dolari, Rodin înregistrează a patra cea mai bună adjudecare cu “Baiser, moyen modèle dit Taille de la Porte” (1890), Matisse a doua cea mai bună licitaţie cu “Nu allongé I (Aurore)” (1907), Brâncuşi, un nou record mondial. Un singur artist contemporan intră în top, Jeff Koons, care nu se clasează prea bine în piaţă în ciuda prezenţei în top.

Un nou record mondial pentru Brâncuşi

Vândută cu 71 de milioane de dolari, sculptura cea mai scumpă a anului reprezintă piatră de hotar pentru Istoria Artei secolului al XX-lea, o operă unică care sfidează timpul după 90 de ani. Este vorba de “La jeune fille sophistique (Portrait de Nancy Cunard)”, realizată de Constantin Brâncuşi în 1928, un bronz aurit, admirabil şlefuit, şi ridicat pe un soclu din marmură albă. Atât de preţioasă în “haine” aurite, această formă dinamică şi contrastantă o reprezintă pe Nancy Cunard, o activistă, militantă pentru egalitatea de gen şi pentru drepturile civile în Statele Unite, editoare, apropiată de suprarealism şi de dadaism, muză a lui Aragon, Joyce şi a multor altora.

Vândută cu 71 de milioane de dolari, sculptura cea mai scumpă a anului reprezintă piatră de hotar pentru Istoria Artei secolului al XX-lea, o operă unică care sfidează timpul după 90 de ani. Este vorba de “La jeune fille sophistique (Portrait de Nancy Cunard)”, realizată de Constantin Brâncuşi în 1928, un bronz aurit, admirabil şlefuit, şi ridicat pe un soclu din marmură albă. Atât de preţioasă în “haine” aurite, această formă dinamică şi contrastantă o reprezintă pe Nancy Cunard, o activistă, militantă pentru egalitatea de gen şi pentru drepturile civile în Statele Unite, editoare, apropiată de suprarealism şi de dadaism, muză a lui Aragon, Joyce şi a multor altora.

Lucrări de Alberto Giacometti domină jumătate din top

Cu cinci din 10 cele mai bune adjudecări ale anului, Alberto Giacometti domină piaţa sculpturii. La fel ca în cazul lui Picasso sau Warhol, operele sale se numără printre cele mai râvnite din lume.

De altfel, Giacometti face parte din cercul închis al artiştilor vânduţi cu mai mult de 100 de milioane de dolari, după vânzarea operei “L’homme qui marche I” în 2010 (103,6 milioane de dolari la Sotheby’s), urmată de “L’homme au doigt” în 2015 (141,2 milioane de dolari la Christie’s). Lucrarea sa “Le Chat”, una dintre cele mai faimoase sculpturi în bronz ale sale, a fost vândută de două ori.

Exemplarul, care a fost cumpărat pentru 20,8 milioane de dolari în 2010, a fost revândut cu patru milioane mai puţin (16,6 milioane de dolari la Sotheby’s Londra) în luna iunie, după ce a fost evaluat între 20 şi 30 de milioane de dolari în mai (la Sotheby’s). În ciuda absenţelor unor adjudecări majore anul acesta, cererea pe piaţă pentru acest artist este mare: Giacometti rămâne unul dintre artiştii cei mai ceruţi pe piaţă cu o rată de vânzare de 18%. El se clasează pe locul al 14-lea într-un top provizoriu 2018 potrivit performanţelor anuale stabilite de Artprice. Rezultatul anual: puţin peste 100 de milioane de dolari.

Un singur contemporan în top Prezenţa lui Jeff Koons în aceast clasament ţine de vânzarea sculpturii sale “Play-Doh” (1994-2014), înaltă de peste trei metri din aluminiu, cu 22,8 milioane de dolari, pe 17 mai, la Christie’s New York. Este o operă care nu a mai apărut în licitaţii înainte. Această adjudecare a salvat anul artistului american, ale cărui cifre sunt în scădere. Performanţele sale anuale afişează într-adevăr 32,4 milioane de dolari în prezent, faţă de 89 de milioane de dolari acum 10 ani, în timp ce indicele de preţ scade cu 27 de puncte pe an. Acest lucru este din cauza unei încetiniri a ofertei pentru lucrările sale pe piaţă în faţa apariţiei altor opere.